Se întâmplă frecvent ca persoanele cu demență să refuze acceptarea îngrijirii. Motivele pot fi diferite în stadii diferite ale bolii ceea ce pentru tine - ca îngrijitor - poate fi descurajant, întrucât intențiile tale sunt bune. Un aspect este acceptarea realității bolii. Persoana cu demență poate refuza să accepte declinul funcțional sau cognitiv, nu realizează în ce situație se află, pot exprima teama de viitor sau de stigma anticipată din partea ceilorlalți.
Exprimă-ți îngrijorarea. Abordează subiectul cu lejeritate și anunță-l/o că ești îngrijorat pentru el/ea. Fii amabil și suportiv în timpul conversației.
Arată-ți sprijinul. Spune-i că ești în echipa lui/ei și îți dorești ce este mai bine pentru el/ea. Stigma percepută a demenței se poate intensifica dacă vorbești doar despre simptome și comportamente pe care le observi și crezi că sunt cauzate de demență.
Schimbă atenția de la probleme la soluții. Teama de demență ar putea să reducă înțelegerea sprijinului pe care prietenii și familia îl pot oferi. A face față situațiilor dificile poate fi dificil, cu atât mai mult atunci când ești singur. Abordează subiectul cu modul în care puteți gestiona împreună aceste situații și nu cu simptomele și comportamentele împovărătoare pe care le observi.
Rămâi calm când vorbești despre situație. Pregătiți-vă pentru multe conversații, deoarece poate lua timp până persoana realizează ceea ce i se întâmplă. Dacă conversațiile pe care le aveți sunt neplăcute, persoana cu demență poate ezita să vină la tine atunci când este pregătită să vorbească despre asta.
Mai târziu, pe parcursul bolii, persoana poate să nu înțeleagă ce se întâmplă, ceea ce poate provoca refuzul îngrijirii din cauza faptului că simte că i se spune ce trebuie să facă sau i se dau ordine sau interpretează greșit mediul. Toate aceste motive pot fi legate de sentimentul persoanei cu demență că pierde controlul. Există un joc de rol dedicat în aplicația DemiCare numită „Comportament fizic agresiv”, unde poți juca scenariul unei persoane cu demență care refuză să se spele.
Fii flexibil. S-ar putea să ai un program strict și dacă persoana refuză să facă baie când ai planificat, este de înțeles că te enervezi. Ar putea fi frustrant să-ți schimbi planurile, dar să te enervezi nu ajută. Rămâi calm și gândește-te la modul în care vă poți modifica planurile: o spălare rapidă poate fi suficientă pentru ziua de azi?
Mențineți rutinele anterioare. Poate fi confuzant pentru persoana cu demență dacă schimbi rutinele vieții sale de zi cu zi. Dacă de obicei fac o plimbare după cină, încercarea de a-i forța să te însoțească la o plimbare în timpul zilei poate crea confizie și, astfel, poate duce la refuz.
Nu renunța. Abordările motivaționale blânde pot ajuta, așa că nu renunțați imediat. Dacă persoana refuză să facă ceva sau situația devine agresivă, distrageți-i blând atenția și încercați din nou mai târziu.
Oferă-i posibilitatea de a alege. Oferirea opțiunilor poate ajuta la menținerea sentimentului de control asupra situației. Nu uita să pui întrebări pentru care puteți accepta orice răspuns. În loc să întrebi, „ce ți-ar plăcea să mănânci” (unde un posibil răspuns nu este nimic) încearcă „vrei pâine sau orez?”
Folosește fraze simple. Când ghidezi pe cineva în activitățile zilnice, folosește expresii sau instrucțiuni simple, care nu lasă spațiu pentru neînțelegeri. „Iată săpunul.” „Spală-ți brațul.”
Încurajează independența. Adaptați situația astfel încât persoana cu demență să o poată gestiona. Pentru a mânca, puteți servi ceva ce se poate mânca cu degetele și puteți așeza ușor mâna persoanei pe sau în apropierea alimentului. Aranjează-i îmracamintea în ordinea în care se presupune că le va lua, pentru a evita lenjeria deasupra pantalonilor. Încercați să vă gândiți la situații în care persoana își pierde independența. Cum puteți facilita independența prin mai multă pregătire?

---

Comments

Sign in or become a DemiCare member to join the conversation.